Canoanele Fericitului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei (264)

Canoanele Fericitului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei (264)
RÂNDUIALA PENTRU POSTUL MARE. (SFÂRŞITUL POSTULUI
MARE. SFAT PENTRU AJUNARE ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR)

Mi-ai scris, fiul meu preacredincios şi preaînţelept, întrebând în
care ceas trebuie a se lăsa ajunarea în ziua Paştilor; anume zici că
unii fraţi zic că trebuie să se facă aceasta către cântatul cocoşilor;
iar alţii că se cade de cu seară: că fraţii din Roma, precum zici,
aşteaptă cocoşul; iar despre cei ce sunt aici, ziceai ca mai degrabă.
Deci cauţi a se pune termen precis şi ceas deplin măsurat, care
lucru este şi dificil, şi greşit. Căci de toţi se va 'mărturisi la fel cum
că sărbătoarea şi veselia trebuie a se începe după timpul învierii
Domnului nostru, smerind până la acel timp sufletele cu ajunări.
Dar prin cele ce mi-ai scris ai dovedit foarte corect şi înţelegând
din dumnezeieştii evanghelişti că nu se vede nimic precis la dânşii
în privinţa ceasului când a înviat. Căci evanghelist ii au scris în
fe'luri diferite despre cei ce au venit la mormânt în timpuri
diferite, şi toţi au zis că au aflai pe Domnul înviat, „şi târziu
sâmbăta" (28, 1), precum zice Matei; „şi de dimineaţă, fiind încă
întunerec" (20, 1), precum scrie loan; „şi dis-de-dimincaţă" (24, 1),
precum Luca; „şi foarte dimineaţă răsărind soarele*' ( 16, 2),
precum Marcu. Dar când a înviat cu adevărat, nici unul nu spune
lămurit; se mărturiseşte însă că în seara sâmbetei, care lumina
spre cea dintâi zi a săptămânii, până la răsăritul soarelui acelei
dintâi zile a săptămânii, cei ce au venit la mormânt nu l-au mai
aflat pe el zăcând acolo. Şi noi zicem că evanghelişlii nici nu se
deosebesc, nici nu se contrazic întreolaltă; căci, deşi se pare a fi o
deosebire mică în privinţa chestiunii ridicate, dacă toţi se potrivesc
că noaptea aceea a răsărit lumina lumii, Domnul nostru, ei se
deosebesc numai în privinţa ceasului, ca noi să ne sârguim a le
potrivi pe cele zise cu pricepere şi cu credinţă. Deci cele zise de
Matei sunt aşa: „Târziu sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a
săptămânii, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă
mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare; că îngerul Domnului
pogorându-se din cei, venind a rostogolit piatra şi a stat deasupra
ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca
zăpada; şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca
morţi. Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis: Nu vă temeţi voi, căci ştiu
că pe Iisus cel răstignit căutaţi. Nu este aici, căci s-a sculat precum
a zis" (28, 1-16), iar cuvântul acesta „târziu", unii cred că după
graiul comun însemnează seara sâmbetei, iar cei ce înţeleg mai
înţelepţeşte zic că nu este aceasta, ci noapte adâncă, deoarece
„târziu" însemnează după o întârziere şi după un timp lung; iar
cum că zice că era noapte, iar nu seară, a adaus: „care lumina spre
cea dintâi zi a săptămânii". Şi femeile au venit, dar nu cum zic
ceilalţi, aducând miresme, ci să vadă mormântul, şi au aflat că se
făcuse cutremur şi pe înger şezând pe piatră, şi au auzit de la el:
„Nu este aici, s-a sculat". Asemenea Ioan zice: „în cea dintâi zi a
săptămânii, Maria Magdalena a venit de dimineaţă la mormânt,
fiind încă întunerec, şi a văzut piatra luată de pe mormânt" (20, 1),
după el deci, ea a venit încă întunerec fiind. Iar Luca zice: „Şi
sâmbătă s-au odihnit după lege. Iar în întâia zi a săptămânii, dis-dedimineaţă
au venit la mormânt, aducând miresmele cele ce gătiseră; şi au aflat piatra răsturnată de pe mormânt" (23, 26; 24,
1-2). Acel „dis-de-dimineaţă" poate că însemnează zorile ce se
ivesc mai înainte de dimineaţă în ziua întâi din săptămână, căci
trecuse deja deci desăvârşit, împreună cu noaptea, sâmbăta
întreagă şi s-a început altă zi când au venit ele aducând miresmele
şi mirurile; de unde este evident că înviase cu mult mai înainte.
Acestuia urmează şi Marcu, zicând: „Au cumpărat miresme ca să
meargă să-l ungă; şi foarte de dimineaţă în cea dintâi zi a
săptămânii au venit la mormânt, răsărind soarele" (16, 1-2); deci şi
acesta zice „foarte de dimineaţă", ceea ce este asemenea cu „disde-
dimineaţă", şi a adaus „răsărind soarele". Este evident că
pornirea şi calea lor dis-de-dimineaţă şi foarte de dimineaţă s-a
început; au întârziat însă pe cale, şi la mormânt au petrecut până
la răsăritul soarelui; şi zice că atunci tânărul cel în veşminte albe lea
zis acestora: „S-a sculat, nu este aici". Deci aşa fiind acestea,
descoperim celor ce cercetează cu deamănuntul în care ceas, sau şi
în care jumătate de ceas, sau pătrime de ceas, se cuvine a începe
bucuria pentru învierea din morţi a Domnului nostru; deci pe cei
ce se preagrăbesc şi deja pe la miezul nopţii se lasă de ajunare, ca
pe leneşi şi neînfrânaţi îi dojenim, ca pe unii care cu puţin mai
înainte de ţintă întrerup mira, cari zice un înţelept: Nu este lucru
mic în viaţă, chiar dacă puţinul lipseşte; iar pe cei ce se mai
înfrâneazăa şi rabdă mai mult, şi rabdă până la a patra strajă, la
care şi celor ce călătoreau pe mare s-a arătat Mântuitorul nostru
umblând pe apă, îi primim ca pe nişte viteji şi iubitori de
osteneală. Dar să nu prea osândim nici pe aceia care au încetat
între timp, sau fiindcă au fost îndemnaţi, sau fiindcă nu au putut,
deoarece nici cele şase zile de a junare nu le rabdă toţi în acelaşi şi
în asemenea fel; ci unii perseverează, petrecându-le nemâncaţi
chiar pe toate; alţii două, alţii trei, alţii patru, alţii nici una; iar
celor ce s-au trudit foarte întru prelungirea zilelor de ajunarc, încât
au obosit şi numai că nu s-au istovit, li se dă învoire pentru gustare
mai grabnică; iar dacă unii, care nu numai că nu au perseverat, dar
nici nu au ajunat, sau chiar desfătându-se în cele patru zile trecute,
apoi ajungând la cele două din urmă, şi numai pe acestea le-au
petrecut ajunând, vineri şi sâmbătă, şi cred că fac vreun lucru
mare şi strălucit dacă stăruiesc până seara, eu socotesc că aceştia
nu au răbdat aceeaşi nevointă ca si aceia care mai multe zile s-au
înfrânat. Si le-am scris acestea, precum cuget, sfătuind în privinţa
acestora.

CÂND SE OPRESC FEMEILE DE LA CELE SFINTE? (OPRIREA DE LA CELE SFINTE A FEMEILOR AFLATE ÎN STAREA DE CURĂŢIRE LUNARĂ)

Iar în privinţa femeilor care au curăţirea lunară, dacă se cuvine,
aflându-se ele aşa, să intre în Casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a
întreba este «le prisos; deoarece cred că nici ele, fiind credincioase
şi cucernice, n-ar îndrăzni, aflându-se aşa, sau să se apropie de
masa cea sfântă, sau să se atingă de trupul şi de sângele lui
Hristos; căci nici aceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani nu s-a
atins de El spre vindecare, ci numai de poalele lui; dar este lucru
neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de
Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobândi ajutor; iarcel
ce nu este cu totul curat, şi cu sufletul, şi cu trupul, se va opri de a
se apropia de cele sfinte şi de Sfintele Sfinţilor.

 ÎNFRÂNAREA SOŢILOR

 Iar cei ce sunt independenţi şi căsătoriţi trebuie să-şi fie loruşi
Judecători, fiindcă au auzit pe Pavel care scrie că este lucru
cuviincios a se depărta la un timp unul de altul prin consimţământ,
pentru ca să stăruiască în rugăciune, şi apoi să se apropie (I Cor. 7,

SCURGEREA SĂMÂNŢEI. (SFAT PENTRU CAZUL DE SCURGERE ASĂMÂNŢEI)

Iar celor ce li se întâmplă scurgeri noaptea fără voie, aceştia încă
să urmeze propriei lor conştiinţe; şi să se cerceteze pe sine ori de
au îndoială pentru aceasta, ori nu; căci întocmai ca şi la mâncări,
zice Apostolul: „cel ce se îndoieşte, de va mânca, este osândit"
(Rom. 14, 23); astfel, şi în privinţa aceasta, tot cel ce se apropie de
Dumnezeu să fie cu bună cunoştinţă şi să aprecieze după propria
sa convingere. Aceste întrebări ni le-ai pus tu nouă dându-ne
cinste, iar nu fiindcă nu le cunoşti, pentru ca prin aceasta să ne
predispui a fi de aceeaşi părere, precum şi suntem, şi de acord cu
tine. Iar eu, nu ca învăţător, ci cu toată simplitatea, precum se
cuvine când vorbim întru-olaltă, ţi-am expus părerea în chip
nepărtinitor, asupra căreia tu, fiul meu cel preaînţelept, să judeci şi
să-mi scrii în privinţă acestora, dacă ceva ţi se pare mai drept sau
mai bun, sau dacă eşti de părere să fie aşa. Mă rog, iubitul meu fiu,
să fii sănătos, slujind în pace Domnului.